Toader Paun

După ce m-a stârnit un comentariu venit din partea unei profesoare pe Facebook, la o poză cu Taj Mahal, simt nevoia să vă spun despre o experiență. Pentru că aici scriu despre experiențe. Pentru că la final ele sunt tot ceea ce ne rămân. Și sunt șansa să progresăm sau să dăm înapoi. Îmi place să învăț din experiențele altora, dar și mai mult din propriile experințe.

Azi, în New Delhi, am cunoscut un om curat, îmbrăcat îngrijit, care mirosea bine și care muncea de dimineață de la 7-8 până seara la aceeași oră. Fără weekend. Fără vacanțe. Un om pe care îl veți cunoaște în curând la Europa FM. El este om în ochii mei și ai celorlalți prieteni alături de care am pornit să descopăr India. Pentru semenii lui de aici este ”ceva”. Nu i se vorbește, i se dau doar ordine și nu are voie să stea lângă ceilalți. Pentru că este dintr-o castă inferioară, deși oficial castele nu se mai păstrează în India. Câștigă 100-200 de dolari pe lună. Are doi copii, o soție și trei semestre de facultate. Și pentru că l-am ținut din treabă 5 minute pentru a face un interviu, am vrut să îi dau

bani la final. Cu toată inima. Pe care i-a refuzat cu fermitate: ”Nu, mulțumesc, nu este nevoie. Nu banii sunt totul”.

Mi-a strâns mâna cu fermitate și nu voia să-i mai dea drumul. Apoi am făcut o poză cu el, la locul de muncă, pe locul pe care nu are voie să-l ocupe. Cel puțin nu când ar putea să îl vadă vreun client.

Asemenea experiențe te ajută să înțelegi că ne rupem de ceea ce contează. Uităm să fim oameni alergând după bani și crezând că ei pun lumea în mișcare. În realitate tot oamenii o fac. Credințele lor. Credința în ceilalți. Credința în propriile vise

Cele mai multe visuri mi le-am îndeplinit fără să fie nevoie de nici măcar 1 leu. Doar de muncă multă și mai multă credință că ele sunt posibile.

Nu banii pun lumea în mișcare, oamenii o fac!

Descopăr India la invitația Qatar Airways, compania aeriană de cinci stele care oferă cea mai bună cale a ajunge din București în India