Simulând corectitudinea

Este fascinant cum jucăm toți teatru. Unii față de alții și mai ales față de noi. Ne arătăm șocați când aflăm cât și cum suntem furați, dar punem la zid pe cei care aleargă să-i prindă pe hoți.

Am devenit un mic antreprenor care s-a lovit de stat în cele mai interesante moduri. Nu agreez deloc disprețul și prezumția de vinovăție sub care operează statul român cu întreprinzătorii. Că aduc un 1 leu sau 1000000, este atât de multă muncă în spate încât măcar un pahar cu apă și o canapea am merita când mergem să ne umilim la ghișeele ANAF-ului, acolo unde sunt oameni care plimbă hârtii între ei doar pentru a-ți reaminti că mai trebuie și X sau Y sau pentru a-ți arăta că ești al lor, nu ei ai tăi.

Acum când statul se activează și fuge să prindă pe micii sau marii evazioniști sunt mulți care sar în apărarea lor. Înțeleg să facem zid când sunt abuzuri, dar când sunt oameni care fură leu cu leu din banii pentru dezvoltare și se dezvoltă doar ei, ce naiba e cu noi?!

Spuneam că sunt mic antreprenor. Se întâmplă ca la 3 luni muncite, urmărind un flux oarecum constant, a patra să fie de impozite și taxe. De multe ori nu văd un leu, eventual mai pun din buzunar și decartez la stat. Pentru că sunt corect. Până la TVA la încasare, întârzierea plății unor facturi aducea probleme și mai serioase. Totuși nu dorm bine gândindu-mă că poate a uitat contabila să treacă nu știu ce formular, să bage în rubrica corepunzătoare un bănuț sau o fi apărut vreo taxă care mi-a scăpat. Ăsta mi se pare coșmarul pentru care ar merita să ne revoltăm, nu că vine ANAF și prinde pe cineva care în loc să fiscalizeze încasările și le bagă direct în buzunar. Iar eu ca idiotul îi plătesc asigurările și îl susțin și pe cel care face miliarde pe seară. Iar cel care se bucură că are o bere sau un cico un pic mai ieftine vrea să îl protejeze pe evazionist crezând că avantajul lui vine tocmai din economia făcută de patron pentru că nu e cinstit. Când merge la doctor și acesta nu e mulțumit de salariu sau la profesorul care așteaptă atenții, poate se gândește că salariile lor sunt plătite de la bugetul de stat, buget la care niște băieți smecheri au grijă să nu ajungă bani. Mulți bani. Și din minusul lor se duce unda de șoc în tot sistemul.

Nu vrem să mai fim furați, dar ne e teamă să-i pedepsim pe cei care o fac. Dacă există lege, să o respectăm. Dacă tot arătăm cu degetul autoritățile, ne arătăm pe noi cu degetul. Interesul celor care fură și sunt corupți este să aibă autorități slabe și discreditate, adică fix ceea ce fac unii acum. De ce să le facem jocul marilor hoți? Ne pierdem într-o perdea de fum de care unii se bucură și ne râd pe sub mustață!

Hai să punem umărul la consolidarea statului, la recâștigarea respectului pentru autoritățile care ar trebui să ne protejeze și să le ajutăm să acționeze corect și să ne reprezinte! Sancționăm abuzurile, dar respectăm legile și votăm responsabil pe cei care le fac. Nu la mișto. Că apoi ne dăm singuri cu capul de pereți când vedem cine ne conduce. Dar uităm mereu că ne conduc cei pe care noi îi votăm.

Leave a Comment