Astăzi, Libertatea vs. Click. NO COMMENT

Subiectul momentului: Adrian Mutu. Oare ce pastile a luat pentru slăbit?

LIBERTATEA - Mutu a luat “Capsula de slăbit” + declaraţii de la farmacista care a vândut pastilele Laura, sora fotbalistului

CLICK - Mutu a luat “SuperSlim” + siteurile de unde se pot cumpăra

LIBERTATEA 30 ianuarie 2010

Când o ceri, Bote?

Bianca, iubita lui Cătălin Botezatu, şi-a ales ieri rochia de mireasă. Prezentă la deschiderea celui mai mare targ de nunţi din ţară, Expo Ideal Mariaj, organizat in Bucureşti, la Romexpo, manechinul a profitat de ocazie şi a studiat cu atenţie câteva rochii. Iubita designerului Cătălin Botezatu, Bianca, pare să se apropie cu paşi repezi de momentul în care va deveni mireasă.

http://www.libertatea.ro/stire/cand-o-ceri-bote-274162.html

CLICK 20 ianuarie 2010

Bianca şi Bote s-au despărţit

Furtună în Paradis! Povestea de dragoste dintre top-modelul Bianca Drăguşanu şi designerul Cătălin Botezatu pare să se apropie de final. Prezenţi la deschiderea Târgului de nunţi “Expo Ideal Mariaj” cei doi s-au certat mai mult de o jumătate de oră, ochii Biancăi fiind mereu înlăcrimaţi.

Neînţelegerile încep să planeze în ceea ce părea să fie cea mai frumoasă poveste de iubire din lumea mondenă, protagonişti fiind Cătălin Botezatu şi Bianca Drăguşanu.

http://click.ro/vedete/romanesti/Bianca-Bote-despartit_0_893310812.html

-De ce nu intrebi preotul?

Si Jack se duce si-l intreaba:
- Sfintia ta, pot sa fumez cand ma rog?
Dar preotul spune:
-Nu, fiule nu se poate. E o lipsa de respect pentru religia noastra.

Jack se intoarce la prietenul lui si-i spune ce i-a spus preotul. Max spune:
-Nu ma mira. Ai pus gresit intrebarea. Ia sa incerc si eu.

Si Max se duce la preot si il intreaba:
-Sfintia ta, pot sa ma rog in timp ce fumez?

La care preotul raspunde:
-Bineinteles fiule. Bineinteles.

Morala: Raspunsul pe care-l primesti depinde de intrebarea pe care o pui..
De exemplu: Pot sa lucrez la proiectul asta in concediu?

Via HotNews

p.s. A apărut pe DVD

În Marea Britanie, autorităţile şi unele companii  îşi recunosc problemele şi îşi cer scuze pentru ele. Pe lângă vorbe, încearcă şi să facă ceva să rezolve situaţia.

Ninsorile record din Marea Britanie au provocat blocaje pe aeroporturi şi autostrăzi. Zeci de zboruri de pe aeroporturile londoneze Heathrow şi Gatwick au fost anulate din cauza poleiului iar mii de pasageri au rămas blocaţi ore întregi. Autorităţile au decis şi să închidă sute de şcoli din cauza stratului de zăpadă care a atins, în unele zone, un metru şi jumătate. Mai multe drumuri au fost blocate iar locuitorii din câteva sate au rămas izolaţi.

Vodafone UK are probleme din cauza oamenilor care nu au mai ajuns la serviciu. Încearcă să comunice asta cât mai diplomatic cu putinţă.

Săptămâna asta, de exemplu, era de făcut ceva într-un grup din care fac parte. Sarcina respectivă nu a fost dată direct unei persoane. Cineva, din proprie iniţiativă, ar fi trebuit să-şi asume rolul de şef (sau mai elegant spus, coordonator, moderator) şi să-i pună pe toţi de acord. Am ales să stau pe margine. Din păcate nimeni nu a ieşit în faţă şi sarcina nu a mai fost îndeplinită. Nicio persoană nu a simţit că ar fi trebuit făcut ceva. Fiecare s-a bucurat că nu a primit o sarcină în plus şi nici nu s-a gândit mai departe. Graţie comodităţii fiecăruia, ceva nu a mai mers aşa cum ar fi trebuit. Atunci am intervenit şi m-am prins în horă, deşi nu mi-a plăcut şi în continuare nu-mi place. Am făcut lucrurile pe jumătate şi nici aşa nu a fost bine. Acum reiau totul de la căpăt şi încerc să recuperez perioada mea de pasivitate, dar şi a celorlalţi. E mult mai greu să îndrepţi lucrurile, decât să le iei de la 0. Uneori “not my job” sau “mai sunt şi alţii” îmi face rău în primul rând mie. Alegând pasivitatea, sunt un soi de sado-masochist.

Este mai încurcat ce am scris mai sus pentru că nu vreau să ajung să dau detalii care ar putea duce la identificarea unor persoane sau instituţii. Însă este previzibil unde vreau să ajung. De atâţia ani îi lăsăm pe unii şi alţii să ia decizii în locul nostru, crezând că noi oricum nu putem face nimic. În momentul în care cineva îşi asumă în sfârşit rolul de lider şi ajunge să ne conducă îi dăm în cap, pentru că nu noi l-am ales, pentru că nu suntem de acord cu ceea ce a decis. Dar toţi am avut şansa de a fi în locul său. Cel puţin teoretic.

Nu suntem de acord cu cei care candidează. O putem arăta! Nu să ne plângem. Nu să umplem forumuri de F??K sau M##E. Putem merge să ne anulăm votul. Unii pentru a se face auziţi, pentru a arăta că nu sunt de acord cu un regim, cu o clasă politică, au murit în stradă. Noi putem face asta însă mult mai uşor. Să mergem la vot şi să alegem să nu alegem. Adică să ne anulăm buletinul de vot. Ar fi un semnal puternic pentru candidaţi, atâta vreme cât n-au orbit de tot. Ar fi un semn greu de ignorat de oricine să vezi 70-80% prezenţă la vot şi doar un mic procent de voturi valabil exprimate. Am arăta că vrem să ne implicăm. Că ne pasă. Dar nu avem cu cine. Am cere o schimbare. De candidaţi, de programe electorale. Am avea dreptul să comentăm după aceea rezultatele. Am pune presiune pe cei care ne conduc.

Stilul popular de azi este să loveşti în vot. Să loveşti în orice instituţie. Până şi în cele morale. Biserica nu mai e bună, că sunt preoţi gay. Familia nu mai e bună pentru că sunt mame curve şi taţi dezaxaţi. Şcoala nu mai valorează nimic pentru că nu mai oferă nimic. Am făcut din ţânţar armăsar şi ne plângem că totul e negru în jurul nostru. Acum suportăm pasivitatea. Am criticat tot. Am distrus tot şi am uitat că avem obligaţia să punem ceva în loc.

Un vot s-ar putea să nu fie mult. Dar 10.000.000, 11.000.000…19.000.0000 ar fi un cutremur. Ar fi o presiune a societăţii care ar obliga pe actualii lideri să fie mai responsabili. Din comoditate şi prea multă pasivitate preferăm să spunem că ei nu merită să ne pierdem timpul pentru a vota. Este adevărat. Nu merită! Dar trebuie să le arătăm asta. Vorbele nu au putere. Sunt spuse azi şi uitate mâine.

De asta merg eu la vot duminică! Să arat că-mi pasă!

P.S. Încă nu ştiu dacă voi pune ştampila pe un candidat sau îmi voi anula votul. Noaptea este un sfetnic bun:)

Pe la mijlocul anilor 90 m-am bucurat de un Spectrum.

Programele se incarcau cu ajutorul casetelor. Asteptam niste minute bune pentru un joc sau un program si am fost fascinat cand am invatat sa programez lucruri simple. Pierdeam multe nopti pentru a face puncte sa se miste pe ecran. Desi pare incredibil, candva orice lucru pe care azi il rezolvi din cateva clickuri, atunci se rezolva dupa niste ore de batut coduri. Am uitat comenzi si regret enorm ca nu mai am acasa calculatorul…

Mulţumesc Marius, Bogdan şi Radu