Am avut o săptămână liberă în care am mers aiurea pe unde îmi venea în minte dimineaţa. Am ajuns la munte, la ţară, pe lângă Buzău şi la mare.

Mergând foarte mult cu maşina mi s-au întărit nişte convingeri. Românii sunt groaznic de nesimţiţi la volan (dacă se poate spune aşa). Semnalizarea este opţională, depăşirile sunt de multe ori inconştiente, mizând nebunul că ceilalţi îl vor feri iar multe drumuri sunt mai rele decât uliţele acoperite cu pământ bătătorit de la ţară.

Să fiu ministru al turismului, întâi aş investi în indicatoare rutiere şi tursitice. Sunt prea rare şi confuze acum. Aş face nişte hărţi turistice şi aş sta zi de zi pe capul hotelierilor să-şi respecte mai mult oaspeţii. Nu ştiu sincer cum avem tupeul să invităm turiştii în România când toate informaţiile şi indicatoarele pentru turişti sunt în română, dacă sunt. E uşor să te rătăceşti până la urmă şi ca localnic, dar ca srăin (pe afară ai informaţii la tot pasul, uneori chiar în română, toate oferite gratuit). Când infrastructura este la pământ iar imaginea pe care şi-o creează este de loc al nimănui, este mult mai greu de schimbat percepţia asta. Cu milioanele de euro băgaţi în publicitate nu asfaltam drumuri, dar făceam multe hărţi tursitice pe care să le punem în aeroporturi şi gări, făceam nişte traininguri pentru hotelieri, făceam alte lucruri de la baza piramidei nevoilor turismului nostru.

Am ajuns pentru o zi la Sărata Monteoru, o zonă frumoasă dar din păcate neîngrijită. Răsunau manele din maşini, case, pensiuni, terase şi păcat de toată natura din jur. În centrul staţiunii erai îndrumat să faci o plimbare la Mina de Petrol, parcă singura din Europa. Am făcut drumul, şi după ce am gâfâit urcând dealurile, ghici ce, era închisă şi cu accesul interzis în apropierea ei. Se vedea doar un soi de dugheană cu o roată mare deasupra. Cică obiectivul turistic din zonă care nu trebuie ratat.

Spre mare am ajuns pe E60, adică Slobozia-Constanţa. Am plătit o taxă de pod, pe care nu o înţeleg, dar fie.

 La intrarea în Constanţa am făcut marea greşeală de a nu o lua prin oraş ci pe varianta ocolitoare. Gropile sunt periculoase, drumul îngust şi nici atât de liber pe cât mă aşteptam. Am reuşit să-mi zgârii capacele de la roţi în nişte tranşee de pe şosea. După Constanţa, spre staţiuni, drumul foarte bun, exceptând porţiunile în care trebuia să trec printr-o localitate. Acolo cozi în care să-ţi poţi rememora în “liniştea” de claxoane toate amintirile.

Am fost întâi în Neptun-Olimp. Prea multă lume. Nu am simţit criza acolo, pentru că nu aveai loc să arunci un ac de oameni şi maşini. M-am mutat în Costineşti unde părea ceva mai liber. Am fugit spre epavă, care mai nou a ajuns marcată de dragostea a două cupluri. Nu le mai ştiu numele, dar e tare cum sunt conaţionali care simt nevoia să mânjească pereţii prin muzee, copacii în parc şi mai nou vasele eşuate la mal. Abia în apropierea epavei şi a plajei de nudişti am găsit o zonă în care să nu se audă muzică, ci doar valurile mării. În rest se îmbinau diverse stiluri muzicale de la terase, cluburi, restaurante, discoteci. Dezavantajul major al zonei era gunoiul care rămânea pe plajă. Deşi coşuri multe, nu ştiu cum se face că unii nu le vedeau şi lăsau tot felul de mizerii pe nisip sau, mai rău, direct în apă.

Dincolo de muzica prea tare şi  amestecul ciudat de culturi şi de parveniţi din staţiune, nu am regretat că am mai ajuns şi pe litoralul românesc.

Săptămâna asta am apucat să citesc din nou. Am terminat o carte şi sunt pe cale să o termin şi pe a doua. Am o lungă listă de aşteptare şi mă bucur că am început să tai titluri de pe ea. De luni revin la radio, în “Deşteptarea”. Mi e pare că a trecut prea repede vacanţa, dar după cele două săptămâni de matinal l-d, cred că o să încerc încă o evadare. Sper să-mi iasă!

Nici turist român în România nu e plăcut, dar să mai fi şi străin… Read this article »

A fost superb. Pentru prima data cu un avion ultra usor si cu deltaplanul. M-am intalnit cu Anca, o ascultatoare fidela, care a venit impreuna cu sotul ei si am zburat in paralel. Este mult prea placut sentimentul de a zbura si in timp ce faci asta sa simti vantul cum te gadila pe sub haine. Sunt pozele facute de colega mea Ana, cea care a fost cu ideea acestui concurs si s-a ocupat de organizare (MULTUMESC ANA ) intr-un calculator la serviciu. Cum ajung la ele, promit sa le pun aici.

Pana atunci, un video sa va faca pofta de zburat

Ultimele fotografii din plimbarea in Israel.

Paste Fericit!

[imagebrowser id=3]

Am promis… iata si primele fotografii din Tel Aviv

[imagebrowser id=2]

Continua povestea mea de la punctul in care am ajuns in aeroport. Am luat trenul spre centrul orasului iar in el am avut primul contact serios cu ceea ce se intampla in Israel si mi-am spus ca o sa fie o aventura cap-coada. Trenul, curat, ingrijit si nu foarte inghesuit. Ziare gratuite puse la fiecare scaun. Incerc sa rasfoiesc unul si dupa cateva pagini date m-am prins ca-l tineam invers. La ei cotorul cartilor, al revistelor si ziarelor este in dreapta. Pare foarte ciudat. Mi-am zis ca aduc un ziar de acolo si acum realizez ca am uitat.

Tinand cont ca ei citesc invers decat noi, de la dreapta la stanga, totul este gandit in acest fel. Pe bonul de casa sau facturi, in dreapta este trecut produsul iar in stanga suma. Read this article »

Recent am avut o vacanţă de o săptămână şi am fugit in Israel. Este drept că am fost încurajat şi de poveştile unui prieten foarte bun, dar şi de dorinţa de a ajunge în Ierusalim.

Primul gând la întoarcere – am depăşit bugetul de vreo trei ori şi renunţ la vacanţa de vară

Impresia lăsată de Israel însă a fost una puternică şi am trăit acolo senzaţii aparte. Read this article »