De vineri emite radiomadonna.ro. Mulţumesc mult tuturor celor care au dat şi continuă să dea o mână de ajutor acestui proiect. 

Este un radio online de nişă gândit împreună cu siteul www.radiomadonna.ro special pentru fani şi pentru cei care vor să se pregătească de concert.  Orice observaţie este binevenită

 Madonna is here! Enjoy;)

Europa FM a pornit o campanie de strângere de fonduri pentru o fetiţă în vârstă de 5 ani care a ajuns să fie un caz unic în România, motiv pentru care autorităţile de la noi s-au bâlbâit, au tras de timp şi s-a ajuns la situaţia ca Maria, fata în cauză, să se zbată acum între viaă şi moarte. Deşi lucrurile ar fi putut fi rezovate. Acum, 30 de minute din viaţa ei înseamnă 2 euro. Este un calcul făcut de colegii mei. Poate nu e mult, dar adunaţi 24 de ore cu 30 de zile dintr-o lună. O să vă iasă aproape 3.000 de euro. Atât costă tratamentul ei lună de lună, fără de care închide ochii. Definitiv!

Mi-am permis să “spămuiesc” prietenii şi câteva adrese de mail care au ajuns la mine în timpul unor discuţii. Răspunsul a fost emoţionant. Directori ale unor importante firme din ţară sau oameni cu suflet mare mi-au dat RE să-mi spună că au dat mailul mai departe şi au dat cel puţin un SMS la 848. Unii s-au interesat de conturi pentru donaţii mai mari. Nu am cuvinte să le mulţumesc. Nu o cunosc pe Maria, dar mă simt bine că am putut să ajut un om. Şi am făcut atât de puţin. Dacă am face mai mulţi acest minim efort, probabil că nu ar mai fi asemenea cazuri sau nu s-ar mai ajunge la situaţii disperate.

Revin şi pe blogul meu cu rugămintea de a da mai departe prietenilor voştri povestea acestui caz. Găsiţi mai multe amănunte pe http://www.maria.europafm.ro

Mulţumesc!

În cadrul campaniei Europa FM pentru susţinerea unui stil de viaţă sănătos am fost invitat să vorbesc puţin despre sportul din viaţa mea. Cum nu este prea mult nu am scris nici eu foarte mult )

În ultimii ani recunosc că am ignorat din ce în ce mai mult sportul. Cel puţin sportul făcut în mod organizat. În şcoală m-am apucat de handbal la un club sportiv şi m-am ţinut de treabă câteva luni. Era dificil să merg la antrenamente aproape în fiecare zi, să mă trezesc la ore inumane şi să alerg multe ture de teren, iar între antrenamente să se strecoare şi şcoala. Read this article »

Am citit cu multă placere ce a scris Emi pe blogul lui şi sincer îl admir pentru tot ceea ce a făcut. Evident că atunci când încerci să faci ceva se întâmplă să apară şi probleme. Uneori vizibile, dureroase. Dar important este să înveţi din ele, să te ridici şi să mergi mai departe. Atâta timp cât ai oameni aproape care să-ţi ofere posibilitatea de a te ridica şi a merge înainte  totul este bine.  Mai dureros este atunci când cei care ar trebui să netezească drumul ridică tot mai multe obstacole.

revenind la ce a scris Emi pe blogul lui…
“Cred că un antreprenor trebuie să fie 90% lider si 10% manager. Până nu demult, eu eram fix invers. Încercam să-i împing pe oameni să facă lucruri, încercam să creez procese, să construiesc ierarhie si să dau directive când de fapt ar fi trebuit să încerc să-i atrag, să le ofer flexibilitate, să creez un mediu participativ si să îi încurajez să ia decizii singuri.

Un antreprenor este, de fapt, un lider nu un manager. Iar liderul trebuie să investească în oameni. ”

Respect!

Doi ascultători m-au rugat să-i ajut prin publicarea următoarelor mesaje. Dacă puteţi să daţi o mână de ajutor, vă încurajez să o faceţi. Mi-au trimis mai multe acte din care reiese că sunt cazuri cât se poate de reale. Read this article »

Vineri de la ora 16:00 vă aştept în Carrefour Colentina alături de promoterii Europa FM. Împărţi, gratuit pungi cu produse româneşti. Colegii mei, George Zafiu şi Florin Badea, vor fi şi în alte centre comerciale mari din Bucureşti.

Mai multe informaţii găsiţi pe www.romaneste.europafm.ro

Vineri seara am avut parte de o întâmplare care mă face să fiu încrezător în puterile mele de a schimba ceva în bine. Înainte să cobor din autobuz am observat un individ care a arucat pe jos o sticlă. M-am uitat încruntat la el, nimic. Ceilalţi călători nu au schiţat niciun gest.

Înainte să cobor, m-am apropiat de el şi i-a zis “Bună seara, v-a căzut o sticlă”. A mormăit ceva şi fix înainte să cobor, se ridică de pe scaun, ia sticla şi-mi spune “mi s-a făcut ruşine”. Coboară cu mine, moment în care mi-am zis “Doamne ajută” şi mă aşteptam să primesc sticla în cap, însă nu, omul s-a dus să o arunce la coş. I-am spus “mulţumesc” şi mi-a zâmbit. Deci se poate…

Oare câte gesturi mărunte am putea face ca locul în care trăim să fie unul mai bun ….