Close Menu Navigation
Open Categories Menu 
Credinţă
- 9 March, 2009 -
- Suparari -
- Tags : boboci, Romania, trandafiri
- 6 Comments
Cred ca i se întâmplă oricui să creadă mult în cineva sau ceva şi totul să nu fie decât e fantasmă. Cred în Dumnezeu. Dar este o iluzie (sau nu) care nefiind tangibilă nu poate nici să înşele aşteptările. Moare cineva drag… nu este trădare din partea Lui. Se numeşte “parte dintr-un plan”.
Problema cu lucrurile de pe Pământ este că le atingem. Lucruri, oameni, locuri. Dacă un tradafir are ţepi căutăm să-l ţinem de porţiunile fără sau să-l curăţăm. Pe principiul astă ne alegem prietenii şi încercăm să ne construim viaţa. Problema este că uneori cureţi tulpina dar floarea rămâne acolo şi când încerci să o miroşi descoperi că pute. Efectiv pute. Ai făcut eforul de a curăţa floarea,de a o îngriji şi în final descoperi că ea are o mare problemă. Nu trandafirul în sine este stricat. Dacă floarea are o problemă, nu pot da vina pe toată planta! Este nedrept. I-a luat mult timp şi s-a zbătut din toate puterile ca să ajung aici. Planta este sublimă. Tulpină înaltă, până la cer. Cea mai înaltă din grădină. Rădăcinile sunt bune şi sunt îngrijite, cu o dăruire greu de imaginat, de milioane de microorganisme.
Pe lângă floarea cea mare mai sunt mulţi boboci, superbi, dar nu au avut niciodată curajul să ajungă la nivelul de sus. Să-i dea bună dimineaţa primii soarelui. De fiecare dată se mulţumesc să-i dea bună dimineaţa după ce trandafirul cel mare ia deja toată lumina. Şi dacă el spune că e noapte, chiar dacă e lumină afară, boboceii trebuie să se culce pentru că altfel sunt ameninţaţi cu dispariţia lor definitivă. Pentru că o floare care se simte ameninţată trebuie să ameninţe mai departe ca să supravieţuiască. Boboceii nu au ocazi să se deschidă şi să arate cât de potenţi sunt. Şi atunci pute tot trandafirul nostru, cu boboci cu tot. Capul însă, pentru că e mereu acolo unde aerul vine curat, pare singurul bun. Tulpina este însă a tuturor, nu doar a primului boboc care a reuşit să se deschidă. Pentru cine s-ar uita prima dată la o asemenea plantă ar părea că trandafirul frumos din vârf este distrus de nişte boboci împuţiţi care-i sug seva degeaba.
Bobocii nu au curaj să protesteze. Dacă se întâmplă asta cu unul dintre boboci, imediat ceilalţi atacă pentru că trebuie să lase impresia că totul este bine şi că se bucură e tot ceea ce le oferă trandafirul mare. Ceea ce nu ştiu bobocii însă este că acolo sus, unde aerul curat ajunge (şi se împute) mai repede, miza succesului este tocmai umilinţa şi ţinerea într-o stare de “altfel nu se poate”.
Metafora asta se poate aplica la multe firme şi la România în ansamblu. Simţim că suntem în rahat dar nu ne uităm exact de unde vine mirosul. Mereu alegem liderii care put dar refuzăm să observăm asta. Cel mai mult de pe urma acestei grădini ciudate au de suferit boboceii care vor să schimbe ceva sau care vor pur şi simplu să redea demnitatea trandafirului. Ceea ce descoperă până la urmă aceşti bobocei este că pot să moară pentru a renaşte într-o altă grădină, sperând că e mai bună. Seminţele merg purtate de vânt, uneori aproape, uneori departe. Pot ajunge şi într-o grămadă de balegă şi atunci poate vor regreta că au renunţat la ce aveau până atunci. Dar cel puţin au încercat.
Dacă am încerca toţi… oare lumea asta nu s-ar schimba, puţin câte puţin, în mai bine?
Te-ar mai putea interesa:
sunt si gradini in care bobocii ajung la aer curat si lumina, pe langa trandafir… stii cum e …. cand pamantul ala din gradina nu mai e bun pentru boboci, trebuie mutati in alte gradini, unde sa fie lasati sa creasca si ei mari
Frumoasa metafora si merge cred ca pese tot in Romania. Asa sunt mai toate gradinile la noi
Ce e trandafir,ca trandafirul trece…
Doamne…Toader, esti un om bland, dar uneori ai un limbaj foarte agresiv:)) E de inteles, esti revoltat. E incredibil cum transforma nedreptatea cei mai blanzi si calmi oameni. Eu cred ca… daca vrei sa schimbi ceva ai doua modalitati: 1st ori esti viclean si la locul si momentul potrivit iti joci asul, you know sometimes u have to play dirty, dar in cazul tau scopul scuza mijloacele:) sau plan B devii un rebel si lupti pt cauza ta si pentru asta trebuie sa fii curajos si sa spui mereu ceea ce gandesti no matter what( bine asta nu exclude diplomatia, dar presupune o sinceritate permanenta cu atat mai importanta cand vine vorba de expunerea ei in fata unor oameni cel putin teoretic superiori tie ) asta presupune si sa nu faci compromisuri, sa nu existe nuante de gri. The Exploited au o melodie cu un titlu sugestiv;))! Good luck!
BunaToader !
Nu am “pus” nici un comentariu de fooooooarte mult timp…din “shpi” motive.
Tocmai am terminat de citit articolul tau – pari foarte dezamagit ! Oare nu e cineva din radio motivul amaraciunii tale ?! Daca e…. ‘join the club”!
problema e ca oamenii sunt fricosi, nu vor sa riste sa fie raniti. nu se ajuta unii pe altii, pe sistemul… “daca vrea sa profite de mine” ? practic gandim toti ca niste virgine paranoice. cat despre dumnezeu…eu sunt convins ca nu exista, tocmai de asta trebuie sa fim buni unii cu altii, nu pentru recompense. When I do good, I feel good; when I do bad, I feel bad. That’s my religion. (Abraham Lincoln)