Close Menu Navigation
Open Categories Menu 
Depinde cum privesti lucrurile
- 13 November, 2007 -
- Publicitate -
- Tags :
- 4 Comments
“Viata este o tragedie atunci când e privita în prim-plan si o comedie când o privesti în plan larg.” – Charlie Chaplin
Te-ar mai putea interesa:
- Lucrurile care contează – Nike, SUA
- Noi rezultate SNA. Nimic nou în vârful topului
- Noul Chevrolet Aveo
- Încă o dată NO.1
- Pay with a Tweet – Innovative Thunder, SUA
- Cine îl răzbună pe Răzbunător? – Vodafone, România
- SIMPLY POSITIVE – Radio 21, România
- Animalele și comunicațiile – MTS, Canada
- 9/11 – 11 septembrie 2001, pe YouTube după 10 ani
- Ce faci când ai 1.000.000 de fani pe Facebook? – Cadbury
sunt absolut de acord cu el!!
citeam pe forum (apropo de discutiile astea interminabile cu rromii si romanii) o chestie care se potriveste un pic cu ceea ce a spus Chaplin – de departe privasti un om, de aproape un tigan…
astazi 13 am crezut ca mor cand dintr-odata am aflat ca-mi pleaca cea mai buna prietena,nu vorbeam de o saptamana,mergeam la ea cu acte,semna si-mi facea papucii,am suparato rau inainte am trimis mesaje pe tel.ei am intr.si pe net.Pe furis de noi vroea sa ne paraseasca,a aflat un coleg si i-am facut-o nu i-a aprobat lichidarea.
Mi-am adus aminte de ceea ce ii spunea Charlie Chaplin candva, lui Einstein:”Pe mine ma aplauda pentru ca ma inteleg cu totii,iar pe tine te aplauda pentru ca nimeni nu te intelege.”
Si, citatul meu preferat:”Un tablou in ulei ii atrase privirile si i le retinu.Valuri furioase se napusteau asupra unei stanci semete; nori amenintatori si josi acopereau cerul; si,nu departe de tarm,cu panzele stranse,un schooner aplecat atat de tare,incat i se vedea puntea intreaga,salta peste valuri proiectat pe-un cer dusmanos si inrosit de soarele ce statea sa apuna.Tabloul era frumos si-l atrase cu o putere careia nu-i putea rezista.Uita de mersu-i stangaci si se dadu aproape de tablou,foarte aproape.Frumusetea disparu de pe panza.Pe chipul lui se arata uimirea.Se uita la ceea ce parea a fi mazgalitura facuta la intamplare,apoi se trase indarat.Si dintr-o data toata frumusetea se revarsa iarasi pe panza.”Un tablou de pacaleala”,isi zise el in clipa cand inceta sa-l mai priveasca,desi prin valmasagul nenumaratelor impresii culese gasi si prilejul de a incerca o tresarire de indignare la gandul ca atata frumusete e risipita pentru o pacaleala.”
“Martin Eden” – Jack London