In lumea celor drepti
- by Toader Păun
Parca asa se spune despre cineva care a murit… “a ajuns in lumea celor drepti”. Pot sa fiu macabru in analiza si sa zic ca vorba se refera la cat de intepenit este un mort sau pot sa fiu religios si sa ma gandesc la Rai. Pot sa fiu realist si sa ma intreb de ce toti marii oameni au devenit drepti abia dupa moarte si in viata nimeni nu a stiut sa-i aprecieze. Cum a fost viata lui Eminescu, de exemplu. Cum a fost Brancusi? Si nu e doar boala romanilor. E veche de cand lumea faza asta. Suna a cliseu pana aici. Stiu. Dar mai jos rezolv problema.
Cand moare cineva automat ne dam seama de cat de bun a fost. Acum este randul Patriarhului. Cand ati auzit vorbindu-se ultima data de el ? Acum brusc a devenit “un simbol al credintei romanilor”.
Trecem peste rolul lui in Biserica. Ce ma deranjeaza acum la acest eveniment este ca nu ne amintim doar de lucruri bune si frumoase. Ne-am impartit in doua cete. Oameni care au cazut in admiratie brusca dupa moarte si oameni pe care nici moartea unui om nu-i mai satura de setea de a acuza. In prima categorie simt ca pic si eu. Socul pana la urma il simt ca fiind firesc pentru ca luni m-am culcat pe la 16:00 iar la 17:00 cand m-am trezit am vazut comunicatul BOR. La culcare operatia reusise si totul era ok, la trezire am aflat ca de mai multe ore se chinuiau cu el.
A doua categorie este foarte bine ilustrata de discutiile de ieri de la Realitatea TV si de articolul de pe prima pagina de azi din Gandul: “IPS Nicolae Corneanu ?i-a recunoscut, în urm? cu câ?iva ani, rela?ia cu Securitatea“. Cum anunti asa moartea primului om din Biserica Ortodoxa Romana ? De ce nu ai scris de asta inainte ? Te rafuiai cu el in viata, nu cand a murit! Ok… trebuiesc spuse toate si sa nu ne ascundem dupa deget, pentru ca Patriarhul Teoctist clar a vut niste legaturi cu sistemul, unele recunoscute altele nu. Dar nu mi se pare oportuna discutia acum. La ce ne foloseste ?
Dumnezeu sa-l ierte!
Te-ar mai putea interesa: