De fiecare data cand ma intorc dintr-o plimbare in afara Romaniei, am un sentiment de fraier. Ma intorc. Asta este problema.

In Romania avem multe de aratat, dar parca ne chinuim sa ascundem tot ce este frumos. Tot ce inseamna istorie am ruinat sau am ingropat intre cladiri din sticla. Bucurestiul nu are un centru vechi, ci doar o gramada de moloz. De cand ma stiu se lucreaza la centrul vechi, dar practic nimeni nu face nimic.

Transportul in comun este la pamant. Prin marile si micile capitale, transportul in comun are o banda dedicata, vine la ora fixa, nu astepti mai mult de 5 minute in statie si in multe locuri ai ceasuri care iti arata cat mai ai de asteptat. In afara este greu sa te pierzi, pentru ca exista harti peste tot si in locurile publice ai indicatii in cel putin inca o limba straina. In Bucuresti ma uit ca este locul perfect anti-turisti. Niciun roman nu intelege mare lucru din organizarea acestui oras, dar bietul turist…

In Roma de exemplu au niste harti gratuite puse la intrarea in metrou, hoteluri si alte locuri publice unde peste reteaua de transport sunt suprapuse obiectivele turistice. Este foarte usor sa ajungi peste tot. La Londra nu are rost sa mai zic. Este un oras de care sunt indragostit si daca ar fi undeva sa vreau sa ma mut, cred ca acolo ar fi locul perfect. La Budapesta oamenii au profitat de istoria lor neagra si au creat povesti si puncte de interes in jurul ei. Au facut un parc al statuilor comuniste. Nu sunt multe, este cam gol locul, dar promovat foarte bine si iti scot usor ungurii vreo 15-20 de euro ca sa ajungi acolo. Noi am avut grija la fel cum au facut si comunistii sa ne distrugem parti din istorie. Comunistii au distrus ce a fost pana la ei, noi am distrus ce a fost in timpul comunistilor. Si asa am ajuns ca in Bucuresti sa nu avem mare lucru de aratat. Si ceea ce este de vazut, ascundem cu grija.

Casa Poporului. S-ar putea exploata asa de mult. In loc de parcarea din fata ei sa faca un gazon imens si masinile sa le bage in pamant. Ar puta face zone de promenada in jurul ei si artere care sa conduca catre centrul vechi reconstruit. Este asa un haos arhitectural la noi incat e greu de inteles cum s-a ajuns aici. In afara nu sufera cei care stau in case vechi de nebunia termopanelor. La noi casele cu istorie au multe gemulete termopan cu rame albe. Langa aceste case apar cladiri futuriste sau din alta generatie. E trist ca ne batem joc de un oras cu potential si de o tara care ar avea atat de multe de aratat daca ar vrea.

Cea mai mare suparare a fost insa cand m-am intors acum in tara, am luat metroul si acolo, pe langa un miros greu de transpiratie, in apropierea mea era un domn la vreo 45 de ani, cu camasa pe jumatate descheiata si cu un manunchi de “marar” revarsat plus un parfum care arata o criza acuta de apa si sapun. Nu zambete, doar imbranceli. Daca eram turist, ma gandeam ca sunt intr-o tara din lumea a treia, nu in Romania din UE. Pacat!

Te-ar mai putea interesa:

1. Inapoi in Bucuresti
2. Depeche Mode inapoi in Romania
3. Inainte de concediu
4. Credinţă
5. O saptamana prin tara