Close Menu Navigation
Open Categories Menu 
Lipsă de viziune
- 5 May, 2009 -
- Suparari -
- Tags : educatie, greva, profesori, Traian Băsescu
- 3 Comments
Mă tot minunez de circul din ultimele zile. Nu am avut prea mult timp de gândire sau că să-mi scriu gândurile. Mă uit cum un preşedinte regretă că a promulgat o lege, asta după ce la momentul respectiv s-a încăpăţânat să-şi pună semnătura pe ea, deşi seful Guvernului îi spunea că nu e aplicabilă. Cică nu avea informaţii că nu se poate aplica. Ok, ignorăm Guvernul.
Între timp s-au schimbat lucrurile şi …unde e lege e tocmeală. O lege ar trebui să fie ca distincţia dintre informaţie şi opinie. E ca şi cum ar fi fost comisă o crimă, după care revenim asupra ei şi punem cadavrele să umble pe stradă, că cică sunt vii. Problema cea mare este că unii chiar cred în aparenţe şi se lasă înşelaţi de discursuri ieftine.
Adevărul este că încă nu s-a găsit cineva care să ne conducă şi să dea doi bani, măcar, pe noi. Sunt interese, setea de putere şi iar interese.
O viziune coerentă şi onestă asupra acestei ţări ar fi aşa: Avem nevoie de turism. În regulă. Dar nu se poate acum. Este obiectiv pentru peste patru ani. Înainte pregătim terenul. Facem drumuri şi locuri unde turiştii să vină. Avem nevoie de oameni care să lucreze în acele locuri. Asta înseamnă educaţie. Deci înseamnă că înainte de făcut acele locuri trebuie să pregătim oameni.
E simplu de urmărit cum una influenţează pe cealaltă. Noi încercă să le facem pe toate şi în realitate nu facem nimic. Să fiu acum în locul celor care ne guvernează, aş tăia în carne vie. Nu aş fi popular, dar după patru ani cred că s-ar vedea rezultatele şi ar veni atunci şi voturile. În primul rând trebuie investit în educaţie. E jale în şcoli. Nu e vorba de adunare sau scădere aici, ci de educaţie. Trebuie să o luăm de la 0. Nu ştim să ne comportăm şi să ne respectăm reciproc.
Ieri observam tăcut cum nişte puştani de liceu se dădeau în spectacol în maşină. De înţeles la o anumită vârstă dorinţa lor de a ieşi în evidenţă însă modul în care încercau să o facă arată că nu au şapte ani de acasă iar şcoala i-a ajutat fix DELOC! Trebuie regândit sistemul, trebuie găsite soluţii ca următoarele generaţii să fie capabile să schimbe ceva. Trebuie să nu mai mâncăm seminţe pe stradă şi să facem covor de coji în jurul nostru.
Azi trecea un tip prin faţa maşinii mâncând seminţe şi aruncând cojile pe şosea. Îmi venea să-l calc cu maşina. Dar rezolvam ceva? Din păcate, nu!
Ştim de frică, atunci ne trebuie amenzi uriaşe!
Revin la educaţie, ca să nu plec prea departe de subiect. E nevoie de reformă, de schimbări majore, de setarea unor priorităţi. Cu toate astea nu pot fi de acord cu modul total deplasat în care profesorii, oameni cu şcoală şi educaţie (presupun încă), înţeleg să ceară nişte schimbări. Îmi pare rău să constat că totul se reduce la bani şi nimeni nu mai dă doi lei pe esenţa problemei: educaţia. Este un proiect legislativ de reformă cel puţin interesant. Vorbeşte cineva de el? Poate, dar prea puţin. Accentul este pe proteste. Educaţia mai poate să aştepte!
Sincer acum, dacă e salariul de 1.000.000.0000, credeţi că peste noapte se va face educaţie mai bine?
Lucrez cam de la 16 ani. Am avut momente în care nu am avut nici măcar bani de pâine. Şi nu este o figură de stil. Dar atunci nu m-am plâns mai mult decât o fac acum sau mi-am făcut treaba mai puţin. M-am luptat şi mai mult şi lucrurile s-au îndreptat. Dacă ajungi să lucrezi pentru bani, e viaţa pierdută. Şi mai mulţi…şi mai mulţi…şi niciodată nu va veni împlinirea. Dacă lucrezi din pasiune, banii vin firesc. Mai devreme sau mai târziu. Vă rog să-mi arătaţi profesori deştepţi şi dăruiţi care mor de foame. Poate nu sunt atât de isteţi precum pretind. Că nu mai merge să trăim dintr-un salariu este o fază şi ţine de adaptare. Profesorii se pot adapta cel mai uşor, pentru că ei ar trebui să fie înţelepţii care deschid drumurile.
Sunt de acord că trebuie luată de pe umerii lor grija zilei de mâine şi să simtă buzunarul mai plin, dar nu cred că banii vor rezolva prea multe probleme. În plus, chiar nu este momentul ca cineva să pretindă creşteri de salariu. Mi se pare uşor aberant ca în contextul în care ne simţim aproape în faliment cu ţara, noi să dăm măriri unor categorii sociale. Gândirea poate fi redusă simplu la un lanţ de evenimente. Banii care se dau într-o parte trebuie să vină din alta. Când ei sunt oricum puţini, e foarte uşor să dărâmi o construcţie.
Ceea ce se întâmplă în şcoli are mare legătură cu tot ceea ce se întâmplă în ultima vreme în România. Nu mai există autoritate, nu mai există respect şi legile tind să fie o tocmeală de conjunctură.
Din păcate, totul a pornit de la vârf. Când încerci să distrugi încrederea poporului în sistem, semnezi începutul sfârşitului. Mi-e greu să recunosc, dar autoritatea şi teama unei dictaturi ar aduce sistemul nou care ar putea să mai învârtă ceva, dacă pe democraţie micţionăm în fiecare zi, în parlamentari, guvernanţi, judecători şi presă nu mai avem încredere.
“Toţi sunt corupţi iar presa este a mogulilor” a fost veninul care a erodat democraţia. Din păcate, toţi am picat în plasă şi am contribuit puţin câte puţin la săparea gropii…
Te-ar mai putea interesa:
Multi am crezut,am sperat,amagiti de ‘darul cuvantului’,de ‘talentul vorbei’.Nu.Nu
m-a mirat regretul presedintelui,fiind doar o
litera,un cuvant din volumul basescian “O tara
hoaisa”
Si unde-i tocmeala mai mare,sigur va fi s-o lege.Si interese.
Scolile,atitudinea adolescentilor,reflecta exact imaginea societatii actuale.Nicaieri nu e mai bine oglindita ca in unitatile de invatamant.E o veriga a societatii bolnave.
Parintii mei au fost profesori.Au muncit la
catedra pentru ca le-a placut nespus meseria,au iubit copiii….s-au daruit indeletnicirii alese.
Au ramas in sistem foarte putini care-si fac meseria cu pasiune.Numitorul comun e banul,salariul de s-ar putea 4000euro pentru 4 ore.Si-si fac traba ca vai de ea.Sa nu mai vorbim de mediul rural (…..)
Ei sunt intr-un permanent concediu.Dar au obtinut titularizarea definitiva la negocierile trecute si de atunci pot sa-si faca somnu’ linistiti.Si iata ca au trecut cativa ani.
Si nu,Toader!Nu fraza de mai sus a fost veninul ce a sabotat democratia!Nu.
Realitatea.Bataia de joc din tara asta….si tare-as vrea sa stiu cine orchestreaza totul…si ce foloase are!
Am fost descurajati,pas cu pas.
Deznadejdea a fost aceea care si-a pus talpa si pe cei mai optimisti dintre noi.
“Profesorii se pot adapta cel mai uşor, pentru că ei ar trebui să fie înţelepţii care deschid drumurile.”
“În plus, chiar nu este momentul ca cineva să pretindă creşteri de salariu.”
ATUNCI chiar nu era momentul sa se pretinda cresteri salariale!Astazi nu am mai fi fost tot Atunci.
sunt atat de scarbita de tot ce se intampla in tara!ieri am avut parte de o experienta care m-a convins ca nu mai avem nicio sansa si ca nu se va schimba in nimic in bine niciodata,poate doar sa ajungem mai rau decat situatia in care suntem acum!Acum nu ma mai mira nimic din ce s-ar putea intampla in tarisoara asta a noastra in care ne-am nascut,din pacate!