Close Menu Navigation
Open Categories Menu 
Paşte trist
Am fost de Înviere la biserică. Exceptând vreo doi ani, în care am lipsit de la slujbă, am fost de când mă ştiu. Aşa că am termen de comparaţie.
În acest an am fost trist. Am fost la biserica Plumbuita şi de la intrare am păşit pe un covor de seminţe. Nişte conaţionali (nu este important etnia lor) tocau mărunt seminţe, bârfeau şi mai încercau un ritm de manea. Trec peste. În curtea bisericii destul de puţină lume. M-am obişnuit să fie om lângă om. Acum îmi puteam alege cu uşurinţă locul unde să stau. Am aşteptat să înceapă slujba, timp în care s-au perindat prin faţa mea oameni îmbrăcaţi ca de mall, unii cu muzica în urechi, ochelari de soare (la miezul nopţii, clar un must). S-au format grupuri şi atunci când a început slujba continua bârfoteca. Greu se auzea ce spunea preotul. Imediat cum s-a dat lumina, cam trei sefrturi din cei prezenţi au fugit. Atunci când a venit momentul cântatului, cred ca am fost unul dintre puţinii care a încercat să-l urmeze pe preot. A fost cea mai deranjantă tăcere pe care am simţit-o e multă vreme. Trist! Foarte trist!
Din păcate, sărbătorile au ajuns doar băgat ceva la maţ, cheltuit bani, băut până la limita suportabilităţii şi tot ceea ce era sfânt pare că s-a dus. Nu e important să iei lumină, doar că să o iei. Mai bine s-ar vinde la supermarket, că tot a ajuns acelaşi lucru. Cel puţin pentru mulţi pe care i-am văzut duminică la biserică.
Trist sunt şi că am văzut o atitudine similară în Ierusalim. La toate locurile speciale este coadă. În biserica Sf. Mormânt am stat la coadă cam o jumătate de oră cu nişte ruşi şi italieni aproape. Când mă apropiam de intrare, o doamnă mi-a făcut vânt să ajungă înaintea mea. Am rămas blocat. O înghesuială greu de descris. Totul pentru a ajunge mai în faţă, de parcă asta este ceea ce ne învaţă Dumnezeu şi esenţa credinţei este să pui mâna pe o piatră. Îmi pare rău că se întâmplă asta. Ne rupem de tot ceea ce contează.
Simulăm că muncim, simulăm orgasme, atenţie, simulăm credinţa şi mă întreb oare ce lucruri mai facem pe bune. Şi dacă lucrurile importante sunt o serie de aparenţe şi simulări, atunci de ce ne mai chinuim să trăim…
Te-ar mai putea interesa:
Da este trist, asa a ajuns sa traiasca lumea in ziua de azi superficial, o lume robotizata in care numai poti simti, intelege sau gandi . Este o imagine realista si trista .
HRISTOS A INVIAT!
”La vida es una mierda pro vivir es de puta madre”
Articol deosebit.Eu nu am inteles ceva din ultimul alineat.”…………..”
Nu totul se mimeaza.
Eu am fost plecata in provincie,la tara,si din aceleasi motive(stiam cum se manifesta oamenii de cativa ani incoace la slujba de Inviere) am preferat sa stau acasa si sa merg la Biserica spre dimineata!Credeam ca astfel de “evenimente” le intalnesc doar la tara(barfoteca,cocalari si pitipoance cu gentutele pe mana imbracate cat mai “stralucitor”),dar uite ca se poate si aici!Intr-adevar TRIST…foarte trist!