Close Menu Navigation
Open Categories Menu 
Politica nu va fi niciodata curata
- 4 October, 2007 -
- Publicitate -
- Tags :
- 1 Comment
Motiunea a cazut. Nu a fost neaparat tradare din partea unora sau altora, au fost niste calcule foarte umane la mijloc. “Sa risc locul meu de aici pentru ce…” Pentru Geoana este tragic pentru ca era cam una dintre ultimele lui sanse sa arate ca nu este “prostanacul”, pentru Basescu a fost umilinta pentru ca a spijinit mai mult sau mai putin pe fata PSD ca sa-si atinga scopurile si este unul dintre putinele momente cand nu i-a iesit planul, cat despre Tariceanu a iesit mai potent decat este dupa aceasta dezbatere.
Astazi, in drum spre serviciu, cum fac 6km si in 2 ore am timp sa ma gandesc la multe, mi-am amintit de o aventura de-a mea cu iz politic.
In clasa a IX-a am intrat in Scoala Democratiei, un program la nivelul Bucurestiului (planul ar fi fost sa devina national) prin care elevii aveau un Parlament si un Presedinte al lor care sa-i reprezinte in relatia cu autoritatile si sa-i ajute prin diverse proiecte. Elevii se organizau in asociatii care functionau dupa modelul partidelor. Am facut si eu o astfel de organizatie, Alianta Tinerilor Activi -ATA- (numele l-am gandit invers decat normal, bazandu-ma pe slogan – Alegerea este A TA! ).
Multe lucruri de acolo le-am inteles un pic mai tarziu.
Am alergat prin scoli dupa membri, 5000 – 10000, foarte multi am strans oricum. Multimea nu ne ajuta decat ca cifra. Din aproximativ 10.000 de oameni nu puteam pune baza pe foarte multi. Lucram efectiv cu mai putin de 20. Din cei 20 am inteles ca eu sunt singurul care-mi sunt loial mie dezinteresat. Am inteles cum oamenii care ma ajutau cel mai mult si-mi dadeau impresia de loialitate si intentii bune, au fost in realitate cei care furau cel mai mult, negociau cu adversarii “politici” etc.
Asta se intampla cand aveam toti cei din ATA cam 15-16 ani!
A venit momentul alegerilor. Atunci am primit de la o organizatie (tot asociatie-partid), care simtea ca nu va prinde prea multe locuri in Parlament si cu atat mai putin functia de Presedinte al Elevilor, propunerea de a frauda scrutinul. Cum? Simplu – prin realizarea unor buletine de vot false. Nu am zis nu. Ba chair am mers cu seful asociatiei respective la o tipografie unde am aflat costurile planului. Deloc mari. Si mai interesant ca la tipografie nu a refuzat nimeni sa falsifice niste buletine de vot. Ei isi luau banii, noi nu vroiam factura – bine pentru toti.
Nu am falsificat niciodata acele buletine. Dar am vazut ca aveam si aceasta posibilitate. Misiunea mea asumata ca lider era sa conduc ATA spre succes. Insa nu am vrut sa fraudez alegerile. Am dus o campanie in care am oferit “circ” – concerte, expozitii, grafitti, un stand de prezentare colorat si construit cu ajutorul sponsorilor si o carte de onoare plina cu mesaje din partea unor nume sonore de atunci. Greseala mareata a fost ca am facut promisiuni care aveau in spate o minima sustinere in practica, nu doar “gogosi electorale”. O mare greseala tactica. Citind mai mult dupa am aflat ca in alegeri intotdeauna trebuie sa promiti mai mult decat poti da efectiv.
Concluzia povestii
A fost o lupta cu singura miza reala: o functie care suna bine si care nu-ti oferea mai nimic in realitate. Pentru asta unii au fost in stare sa minta, sa incerce sa fure, sa se gandeasca chiar la fraude grave. In momentul in care unii au simtit ca nu pot singuri au cautat solutii sa iasa la lumina prin orice mijloace. Cei care au fost corecti s-au ingropat singuri. Asta se intampla la nivelul unor pusti de 15-16 ani. Nimeni nu i-a invatat sa faca asta. Nici macar la TV nu vazusera. Au reactionat din instinct . Poate instinctul de “politician”. De om care conduce. Puterea nu poate fi ceva curat. Ca sa domini trebuie sa te si murdaresti putin. Fie doar prin vorbe – si la cate promisiuni s-au facut nu cred ca imi puteti spune un politician care sa nu fie manjit. Acum, la nivelul politicienilor unde totul are o miza mare – chiar mai credeti in bune intentii ? Jocurile de culise sunt inimaginabile, de aceea ma feresc sa dau vreun scenariu. Si cu motiune si fara, politicienii sunt din aceeasi rasa, doar ca se afiseaza sub un alt nume (partid). Desi maine si-ar putea schimba numele foarte usor (sunt exemple multe).
Te-ar mai putea interesa:
“Politica nu va fi niciodata curata”-eu una nu stiu daca a fost vreodata.