Close Menu Navigation
Open Categories Menu 
Românii sunt toţi sinucigaşi
- 19 February, 2009 -
- Suparari -
- Tags : guvern, Romania
- 2 Comments
Raţionamentul este simplu, la modul în care ne comportăm, toţi vrem să ne sinucidem. Altfel spus, ne facem rău cu mâna noastră. Şi chiar dacă nu murim, la fel ca la o tentativă eşuată de suicid, urmele vor rămâne şi până la urmă tot ne vor doborî.
Sunt frustrat că sunt român şi că trebuie să-mi asum trăsăturile predominante ale acestui popor, deşi pe multe dintre ele, dintr-un accident genetic probabil, se pare că nu le am. Nu avem încredere unii în alţii, nu ştim să ne ajutăm, nu respectăm pe nimeni în jurul nostru şi nu ne respectăm nici pe noi, avem o înclinaţie bolnavă spre a le face rău altora, nu tolerăm pe cei care sunt altfel, nu ne documentăm înainte de a spune ceva, ne pricepem la toate şi în realitate la nimic, încercăm mereu să obţinem avantaje fără niciun efort, nu avem cei 7 ani de acasă şi ne place să ne dăm în spectacol de fiecare dată când avem ocazia.
O să încep cu ce se întâmplă acum în Guvern. Este bătaie de joc să fim într-o situaţie economică delicată şi să vină luna martie iar noi să nu avem un buget şi încă să nu ştim cum se vor percepe impozitele. Orice patron normal cred că stă acum pe gânduri dacă merită sau nu să rămână aici. Oamenii ăştia inteligenţi care ne conduc acum ar trebui să fie conştienţi că orice plan de afaceri, orice strategie nu se face de azi pe mâine. Se fac nişte calcule. Nu poţi să iei în calcul în fiecare zi alte variabile. Prin ezitările astea nu facem altceva decât să agravăm criza.
Sindicaliştii-marionete politice insistă pe creşteri salariale şi tot felul de alte minuni, dar trebuie puţin gândit că o firmă ca să poată da salarii trebuie mai întâi să aibă banii pentru asta. A crescut profitul, a crescu producţia, a crescut eficienţa unui angajat, ok…mărim salariul. Nu se poate să ne batem joc aşa de economie. La cât de puţin îneleg eu toate procesele macro-economice, în momentul în care împovărezi şi mai mult o firmă care se confruntă cu dificultăţi, decât să se adâncească în ele mai bine iese din joc. Guvernul de acum gândeşte impozite mai mari, pe care orice om normal le traduce printr-o evaziune fiscală mai mare, deci venituri mai mici la stat. Nu insist pe acest capitol pentru că probabil este destul de clar că atunci când impozitele sunt uriaşe, atât angajatul cât şi angajatorul vor căuta o soluţie pentru un salariu decent care să nu ruineze firma şi care să ducă la stabilitatea locului de muncă. Macro-economic asta se transformă într-o catastrofă pentru PIB.
Primele măsuri ale Guvernului au fost schimbarea oamenilor din toate agenţiile (până la a mia rudenie) pe criterii politice. Asta a însemnat timp, dar mai ales schimbarea unora buni sau proşti cu alţii, poate chiar mai proşti. Nu poţi avea un şef bun şi capabil dacă el este schimbat în funcţie de ministru sau partid. Dacă acest sistem este menţinut mi se pare normal că şefii ăştia se gândesc în primul rând la avantaje pentru ei, partid şi cercurile apropiate iar pentru ceea ce sunt puşi acolo nu mai rămâne timp. Liviu Mihaiu, Guvernatorul Deltei a căzut răpus de schimarea politică, deşi funcţia lui nu ar rebui să aibă legătură cu aşa ceva. Şi Mincă, şefa de la Loto este dată la o parte, deşi nu cred că a făcut treabă rea acolo. Sunt două exemple care-mi vin acum în minte. În loc de soluţii la criză şi de a asigura un cadru stabil pentru ca firmele să-şi revină din şocul economic, Guvernul umblă doar la interese. Până şi femeile de serviciu se chimbă în funcţie de partid, şi asta spune totul depsre sistemul românesc.
Până când nu vom renunţa la toate numirile astea politice, nici că vom avea o ţară funcţională. Sincer. E ca şi cum eu m-aş angaja la Europa FM pentru că sunt rudă cu X. Fac o emisiune infectă, distrug tot echipamentul pe care pun mâna, iau premiile şi le dau la rude şi în plus am un salariu uriaş pentru asta. Dramatizat, desigur, este ceea ce se întâmplă la stat. Nu contează performanţa sau moralitatea, ci doar gradul de rudenie. De cele mai multe ori, rudenie cu partidul.
Îmi doresc mult să se schimbe lucrurile şi cum peştele de la cap se împute, trebuie să o luăm de sus în jos. Dacă ne lăsăm în continuare seduşi de promisiuni de genul salarii mai mari cu 50%, mici şi bere moca la colţul străzii etc, nici măcar o şansă de schimbare nu avem. Chestia aia pe care o purtăm pe umeri se numeşe cap. În el există ceva care ar trebui să ne ajute să judecăm singuri. Dacă ne mulţumim doar să purtăm cutia fără să ne întrebăm dacă putem folosi ce se află în ea, degeaba.
Bunica mea este tare dezamăgită că nu i se măreşte pensia. Eu încerc să-i explic că trebuie să fie fericită că primeşte încă pensia. Mă mir că după atâţia ani, pensionarii şi mulţi alţi oameni trecuţi prin viaţă, nu au înţeles că toate majorările s-au făcut politic, fără susţinere economică şi au dus la scumpiri în lanţ. Tradus simplu, cu 200 lei de acum 5 ani pot cumpăra aceleaşi lucruri acum cu 1000 lei. În loc să ne dorim calitatea, preferăm cantitatea. E trist.
Îmi doresc mult ca acest popor să-şi revină. Multe comentarii făcute pe siteurile ziarelor sau şi pe europafm.ro arată gradul nostru de înţelegere şi cultură. Dacă ar citi şi refelecta puţin la aceea ce scriu, cred că s-ar prăpădi de râs. Ar fi un semn bun. Din păcate încă nu râd.
Singur nu pot schimba nimic. Din păcate toţi cei care ar putea schimba ceva aleg să plece din România pentru că aici suntem orbi şi surzi. Dacă ascultăm imnul şi ne deşteptăm poate mai avem timp, dacă nu… cred că România merită demolată din temelii şi reconstruită de la 0. La cum merg lucrurile, în curând va fi singura soluţie.
Te-ar mai putea interesa:
Cat de actuale sunt operele lui Caragiale, nu am cum sa nu ma gandesc la ele cand citesc acest articol. Dar dupa cum vezi lucrurile astea sunt general valabile, existau de atunci si inca mai exista si probabil vor mai exista. Oare asta inseamna ca raul prin lacomie si egoism castiga?
Eu iti inteleg frustrarea, in clasa a 7-a am scris intr-o compunere pe care a trebuit sa o citesc in fata clasei ca nu-mi place tara in care traiesc pentru ca oamenii sunt foarte rai. Cu asta am incheiat compunerea si tin minte ca lumea se uita cam ciudat la mine. Acum insa as spune ca din fericire exista si exceptii, exista oameni buni si solidari, dar din pacate(tot spuneai tu ca preferam cantitatea)numarul lor nu este unul prea mare.
Uita-te pe you tube in cazul in care nu ai vazut deja emisiunea, la Garantat 100% cu Marie Rose Mociornita…. asta spera si ea ca Romania se reconstruieste.
da este o Romanie trista si cu siguranta pentru a schimba tara trebuie sa mdificam totul de la temelie…altfel cladim totul fara nicio baza.Ar trebui sa luptam..dar toti ..nu doar cativa…pentru ca avem coruptie mare si suntem condusi de oameni care le pasa numai de ei..din pacate:(