Iată cum se prezintă Julia Gillard

Săptămâna asta, de exemplu, era de făcut ceva într-un grup din care fac parte. Sarcina respectivă nu a fost dată direct unei persoane. Cineva, din proprie iniţiativă, ar fi trebuit să-şi asume rolul de şef (sau mai elegant spus, coordonator, moderator) şi să-i pună pe toţi de acord. Am ales să stau pe margine. Din păcate nimeni nu a ieşit în faţă şi sarcina nu a mai fost îndeplinită. Nicio persoană nu a simţit că ar fi trebuit făcut ceva. Fiecare s-a bucurat că nu a primit o sarcină în plus şi nici nu s-a gândit mai departe. Graţie comodităţii fiecăruia, ceva nu a mai mers aşa cum ar fi trebuit. Atunci am intervenit şi m-am prins în horă, deşi nu mi-a plăcut şi în continuare nu-mi place. Am făcut lucrurile pe jumătate şi nici aşa nu a fost bine. Acum reiau totul de la căpăt şi încerc să recuperez perioada mea de pasivitate, dar şi a celorlalţi. E mult mai greu să îndrepţi lucrurile, decât să le iei de la 0. Uneori “not my job” sau “mai sunt şi alţii” îmi face rău în primul rând mie. Alegând pasivitatea, sunt un soi de sado-masochist.

Este mai încurcat ce am scris mai sus pentru că nu vreau să ajung să dau detalii care ar putea duce la identificarea unor persoane sau instituţii. Însă este previzibil unde vreau să ajung. De atâţia ani îi lăsăm pe unii şi alţii să ia decizii în locul nostru, crezând că noi oricum nu putem face nimic. În momentul în care cineva îşi asumă în sfârşit rolul de lider şi ajunge să ne conducă îi dăm în cap, pentru că nu noi l-am ales, pentru că nu suntem de acord cu ceea ce a decis. Dar toţi am avut şansa de a fi în locul său. Cel puţin teoretic.

Nu suntem de acord cu cei care candidează. O putem arăta! Nu să ne plângem. Nu să umplem forumuri de F??K sau M##E. Putem merge să ne anulăm votul. Unii pentru a se face auziţi, pentru a arăta că nu sunt de acord cu un regim, cu o clasă politică, au murit în stradă. Noi putem face asta însă mult mai uşor. Să mergem la vot şi să alegem să nu alegem. Adică să ne anulăm buletinul de vot. Ar fi un semnal puternic pentru candidaţi, atâta vreme cât n-au orbit de tot. Ar fi un semn greu de ignorat de oricine să vezi 70-80% prezenţă la vot şi doar un mic procent de voturi valabil exprimate. Am arăta că vrem să ne implicăm. Că ne pasă. Dar nu avem cu cine. Am cere o schimbare. De candidaţi, de programe electorale. Am avea dreptul să comentăm după aceea rezultatele. Am pune presiune pe cei care ne conduc.

Stilul popular de azi este să loveşti în vot. Să loveşti în orice instituţie. Până şi în cele morale. Biserica nu mai e bună, că sunt preoţi gay. Familia nu mai e bună pentru că sunt mame curve şi taţi dezaxaţi. Şcoala nu mai valorează nimic pentru că nu mai oferă nimic. Am făcut din ţânţar armăsar şi ne plângem că totul e negru în jurul nostru. Acum suportăm pasivitatea. Am criticat tot. Am distrus tot şi am uitat că avem obligaţia să punem ceva în loc.

Un vot s-ar putea să nu fie mult. Dar 10.000.000, 11.000.000…19.000.0000 ar fi un cutremur. Ar fi o presiune a societăţii care ar obliga pe actualii lideri să fie mai responsabili. Din comoditate şi prea multă pasivitate preferăm să spunem că ei nu merită să ne pierdem timpul pentru a vota. Este adevărat. Nu merită! Dar trebuie să le arătăm asta. Vorbele nu au putere. Sunt spuse azi şi uitate mâine.

De asta merg eu la vot duminică! Să arat că-mi pasă!

P.S. Încă nu ştiu dacă voi pune ştampila pe un candidat sau îmi voi anula votul. Noaptea este un sfetnic bun:)

Eu am zis că după mişcarea asta, PD-L, care nu este decât o prelungire a unui singur om, ar trebui ca la următoarele alegeri să se dizolve. Dar se pare că nu va fi tocmai aşa. Explicaţia, greu de înţeles pentru mine.

Mama mea, care a votat PD-L justificând că “să votez PNL şi după aceea să văd cum se aliază cu PSD”, culmea nu este foarte deranjată de noua ordine. Justicarea ei  de acum este oarecum logică, dar cred totuşi că a gândit prea profund. PD-L ar vrea prin această mişcare să dezbine PSD, să-l slăbească şi să “fure” oamenii valoroşi din partid. PSD cu toate bubele lui are şi oameni care merită tot respectul. Că-i strică anturajul, asta este altceva. Şi cum mama mi-a zis asta, am stat şi m-am gândit mai bine. Până la urmă, două partide care s-au înjurat reciproc, acuzat şi au jurat că nu vor da vreodată mână, acum sunt împreună. De ce? Pentru că îşi doresc puterea. Le doare în c*r de restul! Contextul economic le este defavorabil, însă cu toată recesiunea tot ar mai fi nişte vaci de muls. 

Rămâne PNL-ul, care are uscăturile lui, dar să fie în opoziţie în vreme de recesiune economică va câştiga enorm. Poate încă nu realizăm, dar semnele pentru anul următor nu sunt bune, iar imediat după sărbători o să ne lovească rău şi pe noi criza. PNL va savura de pe margine eforturile guvernului de a salva ceva, daca se va agita, şi mai ales eşecurile. După 4 ani va putea sa aibă un discurs simplu, dar de efect. 2.000.000 de oameni şi-au pierdut slujbele în ultimii 4 ani, salariile au stagnat, marile firme şi-au mutat afacerile, autostrăzi s-au construit doar în vis, nici măcar pe hârtie. Poate sunt pesimist, dar unele lucruri se vor adeveri iar pentru cine rămâne în opoziţie, criza va fi reţeta succesului la alegerile viitoare.

Mai am un coşmar. Să ai o majoritate de vreo 70% în parlament înseamnă că legile se votează pe bandă rulantă fără şansa unei dezbateri, cu o opoziţie doar de formă. Cum preşedintele ţării este păpuşarul şef din spatele  viitorului premier, s-ar putea ca legile să ajungă să fie “Noi pentru Noi”. Unii jurnalişti au orbit şi mi-e silă, chiar astă cred că e cuvântul bun, să mă uit la ei cum condamnau PNL că s-ar alia cu PSD şi acum când este cu PD-L trec cu vederea. Nu poţi să faci coaliţie între stânga şi dreapta. E ca şi cum ai pune PLUS cu MINUS împreună şi ele să mergă braţ la braţ. E clar că una dintre părţi este travestită.

Pentru ceea ce am învâţat şi înţeles eu că ar fi democraţia, ceea ce se întâmplă acum nu doar că este o anomalie, dar este o întoarcere în trecut. Sper ca istoria să nu se repete. Şi comuniştii au câştigat la început încrederea maselor propovăduind binele. Acum totul a început de la “Să trăiţi bine!”. Deci, după cum spuneam, mi-e frică de cine susţine că face totul pentru binele poporului.

De ce rămân om? Pentru că sper că tot ce am scris mai sus este un vis urât!

Revenind la titlu, am gasit pe HotNews un articol foarte bun. Desi nu am cea mai buna parere despre acest site de stiri, articolul cu pricina, unul foarte bun de PR pentru anumite posturi, arata cata fatarnicie exista la unele televiziuni si realizatori.

Un fragment mai jos.

Fara un leu in buzunar, am negociat in numele unui candidat real cu cinci posturi de televiziune conditiile in care va iesi pe sticla in ultima saptamana de campanie. Sa zica, acolo, doua vorbe. Sa se laude si el putin ca doar nu plateste sa fie luat in suturi. De semnat, n-am semnat pentru ca adevaratul scop era altul: sa aflam ce servicii, altele decat cele anuntate oficial, presteaza televiziuni ca Realitatea TV, Antena 3, B1 TV, Pro TV sau TVR pentru un candidat. Ce cumpara de fapt un politician dispus sa bage adanc mana in buzunar? O scurta aparitie de maxim o ora la emisiunile de dezbatere? O oglinjoara pentru care tu, candidat, platesti ca sa te vezi mai frumos si mai destept?

Ideea ne-a venit de la Sorin Paveliu, candidat independent. De cand a iesit din PD-L, nu-l mai invita nimeni la televizor. Inainte, era abonat. A intrebat in stanga, in dreapta. Campania costa, apari daca ai bani. Tarifele ajung la 10-20 de mii de euro pentru o ora la televizor.

Prin urmare, un independent fara resursele unui partid in spate isi permite putine intr-o campanie. Are din start un mare handicap in fata adversarilor cu dare de mana. Este motivul pentru care HotNews.ro ii gazduieste gratuit un banner pe site.

Cu acceptul candidatului Paveliu, am pretins ca reprezentam o firma de comunicare mandatata sa negocieze in numele sau. Firma fictiva am botezat-o Media Price. Toate discutiile le-am purtat cu reprezentanti ai diviziilor de markenting sau cu producatori care ne garantau prezenta intr-o emisiune sau alta. Tuturor le-am cerut ca realizatorii emisiunilor sa ii ridice mingi la fileu candidatului nostru, sa iasa cat mai bine.

Unii s-au oferit sa ne formuleze ei intrebarile ca sa para cat mai credibile (B1 TV). Altii ne-au spus ca oamenii lucreaza profi si ne-au garantat ca stiu cum sa mimeze o dezbatere, cu intrebari servite si cateva pe bune sa nu bata la ochi (Antena 3). De la o singura televiziune am aflat ca platesti doar ca sa te vada lumea, in rest poti sa-ti iei pumni in cap. In schimb jurnalistii, realizatorii unor emisiuni de dezbatere, ne-au spus insa ca-si fac meseria si atat.

Doua televiziuni (PRO TV si TVR) ne-au comunicat ca nu intra in marea afacere a uninominalului: platesti si apari.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5173421-negociat-pentru-candidat-cum-apari-show-5000-sau-20-000-euro.htm

Uite aici una buna din campanie http://www.umornegru.ro/circ-electoral/

Sincer,  urmăream Antena3 şi chiar apreciam modul în care fusese construită grila postului. Şi audinţele începuseră să crească simţitor până când în acest an s-a simţit presiunea politică. Acum cu oricâtă bunăvoinţă aş avea, mi-e greu să le mai diger ştirile în care este imposibil aproape să nu se strecoare ceva tendenţios la adresa adversarilor politici şi neapărat ceva de bine de PC, PSD sau “Domnul”.

ZU cred că va călca pe urmele televiziunii Antena 3. O idee bună, dar distrusă rapid.

Click aici pentru lista completa a radiourilor care vor difuza emisiuni electorale

http://www.europafm.ro/stiri/interne/25-din-romani-recunosc-ca-li-s-au-oferit-bani-in-schimbul-votului~n20783/