Close Menu Navigation
Open Categories Menu 
Tel Aviv (partea a doua)
Continua povestea mea de la punctul in care am ajuns in aeroport. Am luat trenul spre centrul orasului iar in el am avut primul contact serios cu ceea ce se intampla in Israel si mi-am spus ca o sa fie o aventura cap-coada. Trenul, curat, ingrijit si nu foarte inghesuit. Ziare gratuite puse la fiecare scaun. Incerc sa rasfoiesc unul si dupa cateva pagini date m-am prins ca-l tineam invers. La ei cotorul cartilor, al revistelor si ziarelor este in dreapta. Pare foarte ciudat. Mi-am zis ca aduc un ziar de acolo si acum realizez ca am uitat.
Tinand cont ca ei citesc invers decat noi, de la dreapta la stanga, totul este gandit in acest fel. Pe bonul de casa sau facturi, in dreapta este trecut produsul iar in stanga suma.
In ziare, titlul vine in dreapta, la fel si poza principala. Nu m-am prins ce anume doreau ei in acele ziare, daca erau cu bani sau distribuite gratuit. Pe fata lor erau niste sume, dar zau daca am inteles ce este cu ele 
Cert e ca ziarele aveau destule pagini, hartie buna, color cap-coada. Pagini de anunturi cam 4-8. Erau parca ceva mai multe pagini cu sport. Usor de ghicit dupa imagini
Am fost fascinat de niste reduceri la un magazin de electronice, de 70%. Cum cifrele le puteam citi, am vazut un LCD la cam 150 de euro, o camera video de firma la 140 si tot felul de lucruri ieftine. Din pacate nu am gasit acel magazin in oras, ca dublam bagajele la intoarcere
Am ajuns la statia mea, am coborat si am avut supriza sa vad o gara deasupra unei sosele. Gara generoasa, luminata, curata si cu destui oameni dezorientati la fel ca mine. Am dat sa ies si am observat ca intrarea in gara avea porti de control cum sunt cele din cladiri importante sau aeroport.
Pentru a iesi din gara trebuia sa-mi folosesc biletul de calatorie, sub forma unei cartele asemanatoare cu cele de la metroul din Bucuresti. Altfel spus, daca as fi coborat la statia gresita sau as fi circulat fara bilet, ramaneam captiv in gara.
Din informatiile luate inainte de plecare stiam ca aici ar trebui sa dau peste o mare statie de autobuz, unde sa ma astepte legatura catre locul de cazare. Ghinion insa, dau doar peste o parcare cu taxiuri. Au sarit imediat cativa oameni de bine pe mine si am cedat destul de usor. Am aratat o foaie cu locul unde doream sa ajung, pentru ca in engleza ma intelegeam mai deloc cu oamenii, am negociat o suma si am pornit. Cum a inaintat o suta de metri taxiul, ghici ce… vad statia mare cu un autobuz care abia atunci venise. Deci era si statia, doar ca ascunsa. In fine, decat sa orbecai prin oras, mai bine condus de sofer.
Am ajuns undeva pe malul Marii Mediterane. De la locul unde m-am cazat erau doar cativa metri pana la mare. I-am simtit mirosul, am auzit valurile si imediat mi-a venit in minte piesa celor de la Vama Veche. Stiti voi care
In noaptea cu pricina am dormit dus, iar dimineata am pornit sa explorez zona. Am mers pe faleza, pe nisip si in mai putin de o zi am reusit sa ma bronzez pe fata aproape ca dupa o saptamana de stat la mare.
Nisipul este foarte fin si il aseman cu zaharul pudra. Plaja curata, cu multe dusuri si casute ale salvamarilor la fel cu ce am vazut prin Baywatch. Cerul este taiat de avioane cred ca la fiecare cinci minute. Pe unele le-am vazut zburand atat de jos incat aveam impresia ca-i vad pe calatori la geamuri. Exagerez ) dar cred ca ati prins ideea.
Dupa partea cu nisipul si marea, am inaintat timid prin oras, cu harta la purtator, sa nu ma ratacesc. Mai ales ca am vazut niste fete mai ciudate. Sunt zone cu arabi si zone cu evrei, cu puncte unde se amesteca intre ei. Din povestile auzite in tara, nu imi doream sa nimeresc in mijlocul unei dispute.
Am intrat intr-un mall si aici a venit prima ciudatenie a Israelului. La intrare am fost controlat cu detectorul de metale si o matahala de paznic mi-a verificat temeinic rucsacul, dupa care am putut intra. Nu stiu daca cineva indrazneste sa fure ceva in acest oras. Sunt foarte mute forte de ordine. A se citi politisti, militari si paznici la magazine. Mall-ul peste care am dat a fost un fas fata de ce este prin Bucuresti. In afara de o pasarela acoperita construita peste sosea, nimic spectaculos. Magazine inghesuite, micute si lume multa. Deosebirea ar fi ca aici nu veneau oamenii asa cum vin la noi, la tol festiv. Era un loc de cumparaturi normal.
Dupa acest episod m-am obisnuit sa fiu controlat la fiecare intrare in magazin sau chiar restaurant. Inclusiv la Mc te verifica sa nu ai arme, bombe sau alte minuni la tine.
Am prins in Tel Aviv zilele de vineri si sambata, cand este sarbatoare pentru evrei. Sabatul. De vineri de pe la 16-17, se golesc strazile, de oameni si masini, se inchis magazinele si se asterne o liniste deplina in oras. Parca ar fi o statiune de la mare de la noi iarna. Cluburile am observat ca erau deschise seara, insa clientii se lasau asteptati. La intrarea in fiecare club erau niste matahale, o masuta si controlul de rigoare.
Am baut o bere locala, foarte buna. Atat de buna incat am simtit nevoia sa o caut si in alta zi.
De sambata dupa-masa, orasul incepe sa se anime si usor, usor ies tinerii din case. Am observat ca sunt foarte galagiosi si se manifesta in strada fara probleme. Am vazut baieti tinandu-se de mana, cupluri care se sarutau prelung in mijlocul strazii, pustani cu un casetofon dupa ei si care dansau mai ceva ca in discoteca (asta in zona falezei) si grupuri adunate prin fata magazinelor, cluburilor sau pe banci, la taclale. Fetele m-au cucerit. Au un zambet larg si o fata foarte interesanta. Sunt vorbarete, sociabile si se fac placute. Nu am dat peste multe imbracate vulgar ca la noi, insa am vazut si pustoaice cu fuste gen “centura”. Orasul mi-a dat senzatia ca ar fi unul liber, unde fiecare isi vede de treaba lui si se comporta asa cum simte. Trebuie sa recunosc ca arata destul de interesant fetele in uniforma, pentru ca in Israel nici ele nu scapa de armata. In schimb, barbatii pe la 30 de ani mi-au parut toti ca seamana cu Iisus, cel din filme. Realizez ca trasaturile evreilor au fost foarte bine surprinse de regizori, pentru ca cei de aici au anumite trasaturi dupa care ii recunosti usor din multime.
Revenind la plimbarile pe strazi, am ajuns intr-una din zile intr-o piata (ca zona de promenada) unde am inteles ca a fost un atentat in urma cu cativa ani in care si-au pierdut viata destui oameni. La intarea in zona am fost iar controlat temeinic de un politist care a incercat sa fie prietenos cu mine insa intr-o engleza greu de deslusit. Motiv pentru care am crezut ca am facut ceva, pentru ca nu pricepeam exact ce voia de la mine. Cand s-a prins ca ma stresez, mi-a zambit si mi-a urat o zi buna
In zona de plimare am fost martorul unor spectacole in mijlocul strazii. De la circ la mini-concerte, toate gratuite, interactive. Fiecare era liber sa lase niste bani daca dorea. Arta din strada mi s-a parut mai buna decat arta de la noi din multe locuri. Chiar erau profesionisti cei care faceau show si aveau echipamentul de la a la z. De exemplu, am dat peste niste circari cu instalatie de sonorizare si foarte multa recuzita. Se jucau cu cei mici din public iar parintii erau in extaz. Am fost furat si eu de spectacol cred ca un sfert de ora. Efectiv am stat cu gura cascata. Mi-ar placea intr-o zi sa vad asa ceva si in centrul Bucurestiului.
Duminica m-a prins tot in Tel Aviv. Un soi de zi de luni de la noi. Toata lumea lucra, agitatie, o zi ca oricare alta.
M-am plimbat e niste bulevarde largi, cu zonele pietonale mult mai mari decat cele pentru masini. Aveam trotuar, o banda auto, un troutar larg in mijlocul drumului, cu multa verdeata pe margini, inca o banda auto si iar trotuar. Partea din miloc pentru pietoni era lata cam cat un sens de pe Magheru.
Zonele astea cu spatiu genros alterneaza cu strazi foarte inguste, pe unele trotuarul fiind lat doar cat sa incapa o persoana slaba pe el.
Sunt case vechi, gata sa cada. Pe langa ele am vazut cladiri inalte ultramoderne sau constructii renovate. Constraste destul de puternice, insa tot ceea ce era la bulevardele principale era ingrijit.
Imi ramane sa va povestesc cum este cu mancarea prin Tel Aviv si o sa incerc sa o fac pe scurt, pentru ca deja m-am lungit prea mult. Apa este cam la fel de scumpa ca sucurile. Coca-Cola este mai buna la noi. Am preferat sa beau doar o apa imbogatita cu aroma de mar, trandafiri sau ceva care aducea a gust de guma Turbo Minunata apa asta.
In Yafo (orasul vechi, locuit in principal de arabi) am vazut vitrine lungi cu fructe, multe necunoscute mie, din care iti puteai alege orice combinatie doreai. Le storcea in fata ta si rezultatul era un suc natural 100%. Un pahar de aprox. 1 l costa aproape 10 euro. Tot in aceasta parte am dat peste tot felul de specialitati arabe. Nu pot sa zic exact ce cocaraie am mancat, ceva in genul unui covrig umplut cu ou si branza, dar foarte satios. Pizza avea parca tot continutul covrigului, doar ca deasupra unui blat, plus niste ciuperci.
Legat de pizza, am incercat si una kosher. Nu pot sa zic ca am fost impresionat de ea, dar nici rea nu a fost. Kosher-ul presupune niste reguli despre cum trebuiesc pregatite si mancate alimentele. Un lucru pe care l-am prins din zbor, niciodata nu combina carnea cu branza.
Dupa tot felul de experimente culinare, am avut pofta de o mancare clasica, asa ca am fost la Mc. Nu aveau acelasi gust produsele cu cele de la noi, carnea era facuta pe gratar iar ca preturi, la fast-food a fost la fel de scump ca la orice alt restaurant. In Mc nu prea se inghesuia lumea si era destul de multa mizerie fata de cum sunt obisnuit sa fie in Romania in aceste restaurante. Tipa de la casa a inteles engleza din parti si cred ca mai mult m-am inteles pe poze cu ea. Portia mare de cartofi sau cea de suc se traduce acolo printr-un sac de cartofi si un pahar din care poate bea toata familia. Un XXL in stil american.
Concluzia. Tel Aviv este un oras foarte frumos. Si linistit si agitat. Merita vizitat cel putin un weekend. Cred ca intr-un an, dupa ce ma linistesc cu descoperirile, voi reveni aici pentru a ma praji la soare pe plaja care m-a impresionat. Am omis sa va spun ca au amenajate niste zone de gimanstica cu tot felul de echipamente, unde am tras de “fiare” cu fata la mare. Minunata senzatie!
Te-ar mai putea interesa:
si pozele?